Ritmul normal al inimii se numestre ritm sinusal. Este un ritm regulat cu frecventa intre 60-100 batai/min, in functie de conditiile in care se afla organismul (odihna, efort, emotii,etc). Centrul care determina ritmul sinusal se numeste nod sinusal si se afla in atriul drept. Acest centru are proprietatea de automatism : descarca fara incetare, pe tot parcursul vietii impulsuri electrice care sunt conduse pe cai specifice la intregul muschi al inimii si comanda contractia acestuia.
Un rol important pe acest traseu are nodul atrio-ventricular: acesta face legatura dintre miocardul atrial si cel ventricular si are rolul de a conduce impulsurile electrice la miocardul ventricular, care este cel mai important pentru functia de contractie.
Tot nodul atrio-ventricular are rolul de a determina o anumita intarziere in conducerea impulsului pentru a permite miocardului ventricular sa se relaxeze, sa se destinda si sa permita alimentarea ventriculilor cu sange care este pompat apoi spre organe. Ventriculii se umplu cu sange in diastola si pompeaza sange in sistola.
La un ritm de 60 batai/min inseamna ca sunt 60 de contractii (sistole) dar si 60 de perioade de umplere (diastole). La 100 batai/ min vor fi 100 de sistole si 100 diastole, dar mai scurte. Cresterea ritmului cardiac permite cresterea debitului cardiac numai pana la o anumita limita, dincolo de care diastolele devin atat de scurte incat ventriculii nu mai au timp sa se umple si debitul cardiac va scadea.
Ritmurile rapide se numesc tahicardii. Ritmurile lente se numesc bradicardii. Tulburarile de ritm pot avea punctul de pornire la nivelul atriilor si se numesc aritmii supraventriculare sau la nivelul ventriculilor si se numesc aritmii ventriculare.
Poate aparea insa si la varstnici, fara alta afectiune cardiaca sau chiar in plina stare de sanatate in conditiile unor excese (consum de alcool).
Este o tulburare de ritm in care atriile au o frecventa foarte mare: 600/min; aceasta frecventa este incompatibila cu supravietuirea, dar nodul atrio-ventricular blocheaza un numar foarte mare de impulsuri, astfel incat frecventa ventriculara este de doar 150-180/min.
Pacientul resimte palpitatii cu ritm rapid si neregulat, ameteli, dispnee, oboseala, slabiciune, angina etc. Fibrilatia atriala persistenta favorizeaza staza sangelui in atrii si formarea de cheaguri dec sange, care pot migra dand embolii periferice; cea mai redutabila complicatie este embolia cerebrala (accident vascular cerebral embolic sau ischemic).
Tratamentul tulburarilor de ritm este abordat la fiecare pacient in functie de cauza, afectiuni asociate, severitatea aritmiei. Unele aritmii nu necesita niciun tratament. Alte aritmii necesita tratament de urgenta, in spital. Modalitatile de tratament cronic sunt de asemenea variate in functie de cauza si de severitatea aritmiei:
Tulburarile de conducere constau in intarzierea sau blocarea transmiterii impulsurilor electrice de la nodul sinusal la ventriculi.
Cel mai sever este blocul atrioventricular de grad III (blocul atrioventricular total). In aceasta situatie niciun impuls nu mai este transmis la ventriculi. Stimularea ventriculillor va fi preluata de un focar de inlocuire situat in ventriculi, care are un ritm foarte lent, de 20-30 batai/min. Acest ritm nu asigura un debit cardiac suficient si pot apare diverse simptome, din care cel mai important este sincopa ( pierderea de cunostinta).
Blocul atrio-ventricular total simptomatic se trateaza prin implantare de cardiostimulator.